Teorie in legatura cu supravietuirea si alte asemenea lucruri triviale

Dragi cititori,

voi contrazice astazi pe preastimabilul domn A., coleg de clasa cu mine si nu numai. El este sustinator al teoriei: ‘Survival of the fittest.’, adica supravietuirea celor puternici.

Pe scurt: Soarecele e mancat de pisica, ea e mancata de purice, puricele e mancat de cimpanzeu si el e tinut in custi de oameni, din motivul, suspectez eu in adancul inimii, ca oamenilor le e frica ca cimpanzeul se va dezvolta intrun Homo Sapiens Sapiens Sapiens, va intrece Sapiens Sapiens-ul si va intemeia societatea perfecta, creeind o noua forma nemaivazuta de guvernamant.
Si mai pe scurt, pentru ca am deviat de la subiect:  automobilistii cu jeep-ane ii mananca (ii calca ar fi mai potrivit in acest context) pe binevoitorii pietoni firavi, blajini si sensibili.

Pe ce se bazeaza aceasta teorie? Pe fapte: Unu’ devoreaza pe celalalt si supravietuieste; cel devorat nu isi continua existenta, sau cel putin asa banuim. Asta e dovada destula pentru a confirma ca cei puternici supravietuiesc. Cei puternici sunt, in concluzie, cei superiori, pentru ca ei domina si controleaza pe cei slabi.

Ce-ar fi daca ma bag eu acum Gica-contra in discutie si strig in gura mare ca de fapt e pe invers? Aia slabi ii controleaza pe aia tari!

Buddhistii afirma ca tot ce e in viata este, inevitabil (si indubitabil) in legatura de celelalte vietuitoare (acest termen incluzand plantele si animalele). Asa mi-a venit mie in gand teoria supravietuirii. Nu cei puternici sunt cei puternici, ci cei slabi sunt cei puternici, dar sunt, in acelasi timp, slabi. Asanumitii ‘puternici’ care ii digera pe cei mai scunzi nu ar putea sa digere nimic daca eventualele victime nu exista. Daca nu e felina, nu e nici Sinonaphtera (purice). Daca nu ar fi prezenta gazela, nu am sti nici ce sunt tigrii, caci nu ar exista. Cel putin, nu pentru mult timp. (ma refer acum la formularea mea: ‘nu am sti nici ce sunt tigrii’: cei drept, le-am gasi scheletele, dar vom presupune ca erau de fapt mus(h)te uriase, cu dinti in picioare, fara cap si cu trei gaturi. Sau vom presupune ca sunt ramasitele unei stravechi civilizatii de pitici. Sau… dar putem continua mult timp in stilul asta, deci sa revenim.)

In concluzie, cei puternici sunt dependenti de cei slabi. Bine, veti zice voi, dar cei slabi nu ii controleaza pe cei tari, din moment ce nu constientizeaza acest fapt. Dar totusi, voi comenta eu, rinjind, sunt subordonati prin simplul fapt ca exista. Si ei, si ceilalti. Prin faptul ca exista, cei care zac acum plictisiti in aparatele digestive si cei masticati nemilos, aceste brave fiinte, prin faptul ca exista (incep deja sa ma repet si nici nu am terminat propozitia… aoleu, situatia e nefavorabila pentru sanatatea ta mintala, draga cititorule) creeaza dependenta Masticanzilor. Sau cum, nicotina constientizeaza faptul ca ea creeaza dependenta? Eu as zice ca se mai poate discuta pe acest subiect, dar sunt sigur ca prima ta reactie va fi sa raspunzi ‘Nu.’.

Am cam lamurit, cred.
Daca sunt probleme, anuntati-ma.

Raman,

Al vostru idol, (auto-ironie, va anunt eu de acum, din moment ce nimeni nu se prinde de ironiile mele, nici in viata reala, daca aceasta exista, caci si despre asta trebuie sa mai vorbim)

Behemoth.

Breakin’ News! Astrele au confirmat banuielile! Trebuie evacuata lumea fizica!

Un singur cuvant: delir.

Mai sunt si alte filme cu stimatul Lorin Furtuna, tot despre aceaasi tema. Daca sunteti interesati de prea-adevaratele vorbe ale susnumitului, cautati pe Youtube.

Nu credeti ca e adevarat ce spune? A delegat chiar cu extraterestrii! A scris chiar si o carte, ba nu, mai multe! Trebuie sa fie adevarat…

Va tinut la curent cu ultimele conspiratii,

Behemoth.

In asteptare…

In ciuda titlului care te pune pe ganduri, acest articol va fi scris doar din pricina calculatorului meu care in momentul asta s-a blocat oferindu-mi posibilitatea de a naviga in voie numai pe pagina asta (i was really doing something important, you know…) si care probabil nu va contine nici prea multe paragrafe si nici noi idei filozofesti. (dar totusi ceva nou, care e poate mai important decat orice in perioada asta aglomerata in care nu mai gasesti timp nici macar pentru tine, dar sa mai completezi un blog cu macar un articol pe saptamana?!)

In ultima vreme am vazut in jur de 5 animale moarte pe sosea(calcate de diverse masini) iar mama mi-a povestit ca acum cateva saptamani un sofer din fata ei a lovit o pisica pe Sos Mihai Bravu, apoi, grabindu-se sa ajunga la serviciu (or whatever) a trecut mai departe, aruncandu-i o privire scarbita. Oprind masina in mijlocul strazii, a coborat sa vada daca respectiva mai era inca in viata O.0 si se pare ca inca mai misca (lucru care nu ne ajuta deloc sa fim optimisti in legatura cu viitorul pisicii, avand in vedere ca siroaie de sange tasneau din corpul ei turtit si despicat pe din doua).

Cateva zile mai tarziu, raposata se gasea tot acolo: si-a ales, se pare, locul ei pentru odihna eterna pe acea bucata de sosea, onorand astfel poporul romanesc.

In trecut vedeam cel mult broaste sau soareci calcati de diferite … automobile, acum vad animale un pic mai mari si aud de multe incidente, in care oamenii sunt principalele victime, oare ce va urma? Vom vrea sa distrugem din ce in ce mai mult, sa luam viata fiintelor din ce in ce mai mari?! Vom ajunge noi niste monstrii cinici insetati de sange, neglijand tot mai mult lumea inconjuratoare, ajungand sa ne pese nu atat de noi insine cat de statutul social la care aspiram sau poate de greutatile vietii de zi cu zii?

Unii sunt de parere ca oamenii ar trebui sa nu mai fie atat de incordati:P sa nu mai omoare animalele (doar insectlele) si sa se mai gandeasca si la altceva decat la munca >>> desi nu e vina lor ci mai degraba a celor care-i conduce, dar despre asta nu vreau sa comentez nimic inca.

Tot nu mi s-a deblocat programul, iar eu trebuie sa termin proiectul la bio:((

Damn!

*restart*

Cutiuta muzicala

Voci

Acest post l-am gandit acum o luna cand multa lume ii spunea venerabilului nostru coleg A. sa vorbeasca mai incet. L-am scris de abia acum pentru ca a trebuit sa retusez de mi de ori partea cu regina ghetii. Simt nevoia sa aud o voce din trecut. Simt nevoia de a asculta o simfonie pe un magnetofon vechi alcatuita din voci ale trecutului.As vrea sa aud vocea lui Dumnezeu cand i-a alungat pe oamenii din rai sau cand i-a dat lui Moise legile. As vrea sa aud vocea lui Isus pe cruce cand a rostit : Eli,Eli ,Lama Sabactani?(Dumnezeu-l meu pentru ce m-ai parasit?).A fost oare disperare? Dar oare poate Dumnezeu sa dispere? Nu atunci a disperat Omul cum disperam si noi zi de zi. Si va intreb daca omul ar striga demn si cu increderdere nu s-ar deschide usile Paradisului. Atunci cand omul a pacatiuit i s-au dezvelit ochii dar a invatat sa vorbeasca in soapta, sa ii fie frica si de propria voce, a invatat sa sasie ca sarpele. Strigati in desert pentru a fi auziti.

Aceasta a fost prima simfonie.

Istoria canta o melodie mult mai ritmata cu refrenuri cantate de mase si solouri cantate de marii oameni ai istorie. Unde este dirijorul acestui spectacol? Sau nu cumva ne dirijam noi singuri ? Sau poate si mai rau , avem scris pe portativ o singura nota dar fiecare aude alta nota si ni se pare ca am fi compus o melodie?

As vrea sa-l aud pe Cezar spunand :”Si tu Brutus” , pe Augustus disperat strigandu-l pe Varus: Varus, Varus , da-mi legiunile inapoi” , pe Napoleon la Waterloo dar si vocea lui cand era pe insula Sf.Elena.

As vrea sa aud discursurile impregnate de ura si atatare sociala ale lui Hitler pentru a incerca sa inteleg cum nimeni nu s-a cutremurat doar auzindu-i vocea si nu a realizat pericolul.

Dar in istorie se aud si vocile natiunilor, uneori mugind ca turme de animale bete ,alteori incercand sa imite leii istoriei. Aceste voci se transforma in tunete si cuceresc lumea lasand sa se auda in urma lor ecoul lui Hades

Aceasta a fost cea de-a doua simfonie.

O singura voce imi este cunoscuta si ramane pe fundal in timp ce celelalte se sting incet . Inchid ochii si recunosc vocea:este vocea Craiasei zapezilor. Este aceea voce care imi ingheata gandul si ideeile dar imi incalzeste sufletul si inima.Sa deschid ochii? Ea imi spune sa nu, ar fi inutil.O voce perfecta . O voce care ma linisteste, ma relaxeaza , ma topeste desi ar trebui sa ma inghete. Este vocea iubirii.Dar ideeile si gandirea se revolta si se trezesc din amortire ordonandu-mi sa imi fac vocea auzita. Vointa se rascola, nu se poate lasa amortita si in mine Prometeu se scoala din torpoeala. Oare exista cale de impacare intre Prometeu si Craiasa. Dar vai Craiasa se face stana de gheata si ochii il privesc pe Prometeu .El pleaca cu privirea plecata, pastrandu-i vocea vie in sufletul acum inghetat.

Aceasta a fost cea de a treia simfonie

Fara glas se semneaza,

Bogdan