Ceata intr-o zi de vara

Lumina. In salve. Intuneric.Perdea de lumina . Doar perdea. Din nou intuneric. El. Isi intinde mana stand in pat uitandu-se la ea ca la o ciudatenie care se misca singura. Decide sa aprinda lumina. Odata aprinsa isi aduce aminte de cosmarul avut. Se facea ca era intr-o incapere intunecata. O usa se deschide si lumina intra in salve. Una il loveste si il invaluie ca un fulger ce doreste sa ramana in tine si incepe sa-i apese ochii pana cand ii intra in orbite . Are cea mai ciudata viziune. Isi vede ochii ca doua semisfere inundate de o lumina fluida . Tresare.Ce cosmar. Se decide sa fie sigur ca s-a terminat si incearca sa-si aduca aminte cele mai comune lucruri despre el.”Cine sunt?”se intreba el . “Nimeniii raspunde Străinul. Soc. “De unde vin?”se intreba el. “Dintr-un cosmar” ii raspunde Străinul. Soc. “Unde ma duc?”se intreaba el. “In altul” ii raspunde Străinul. Socul deveni singura dovada ca mai traieste. Cine raspundea in locul sau. Se decise sa intrebe altfel. “Cine esti?De unde vi?Unde te duci?”Veni un singur raspuns :”Deocamdata te insotesc, considera-ma toiagul tau pe un drum nesfarsit”. Atunci se lasa pagubas. Accepta ca pentru o zi el sa fie EL desi acel EL nu era altul decat el. Totusi nu renunta se se caute si se intreba unde putea sa se fi pierdut pe el insusi. Iesi pe terasa. Era ceata dar simtea energia ce radia prin ceata. Nu era toamna ,nici primavara. Prea multa energie pentru a nu fi vara. Dar se uita la soare. Stralucea intr-un mod ciudat. Parca reflecta lumina si nu o trimitea direct. Nu avea timp de prostii dar oare ce era dincolo de ceata? Trebuia sa iasa in strada sa caute. Dar ce? “Asta nu o sa-ti spun eu “îi raspunse din nou Strainul. Inainte sa iasa vazu ca totul afara era din oglinzi. “Nu privi oglinzile sau ai sa mori ii spuse “Strainul. “Ba nu” isi spuse el. “Crezi a cunoste mai bine ca mine locul asta , ti se pare ca e orasul tau dar de fapt e cetatea cu 7 ziduri. Inchide ochii” îi spuse pe un ton ce suna mai mult a tunet. Inchise ochii. Vazu cum in tot intunericul un drum era marcat cu lumina. Urmeaza-l si nu deschide ochii. Merse pe drum intai cu neincredere . Drumul i se parea nesfarsit. Si daca vom obosi. Lumina nu oboseste ii raspunse Strainul . Ba da altfel cum de ar mai fi intunericul. Ti se pare ca intunericul din jur opreste drumul ,dar nu e asa altceva il opreste. Dar atunci ce intreba el. Vei aflaspuse Strainul. Isi continuara drumul in tacere.Drumul se intrerupea . Ce fac? “Tu sti veni raspunsul”. Nu stia daca sa se increada sa paseasca in intuneric.Daca era un hau. Si totusi pornise pe o strada ca oricare alta doar ca era cu ochii inchisi.Nu putea sa fie nimic.Atunci cand pasi drumul se construi de la sine . In scurt timp drumul se uni din nou. Mergem? il intreba Strainul . Dar cine a intrerupt drumul?intreba el.De ce cauti vointa acolo unde nu exista ii raspunse Strainul.Mergi pentru ca tu esti singura vointa si in jur nimic.

Se oprise. Lumina se opri si ea. Nu mai vedea o posibilitate de a continua. Simtea ca are ceva in fata. Ceva solid.”Impinge” ii ordona Strainul .Cand deschise bucata de spatiu care parea a fi un fel de poarta tresari intr-un soc ce il facu sa simta ca intreaga lui fiinta se dezintegra. Se vazu pe el stand de partea cealalta cu ochii deschisi . In acelasi moment se transforma in salve de lumina si intra ca un vartej in el insusi. Din nou lumina si intuneric.Cosmar din nou .Altcineva si totusi acelasi. Drum.Actiunile se repetau in lipsa unei alte vointe. Cand poate pentru a vesnica oara se afla in fata acelei usi nu reusi sa-o deschida .”Ce s-a intamplat” il intreba Strainul. Ceva mi se opune. Cei doi incercau sa deschida poarta in acelasi timp. Dar in efortul reciproc usa disparu. Cand se vazura fata in fata simtira cum un echilibru se rupse. Ceva ii atragea dar nici nu-i unea . Se priveau unul pe altul dar fara a se mai intampla nimic.Strainul rasuna acum cu un alt glas: In fine in lupta voastra s-a nascut un corp demn sa ma sustina ca vointa ,ceva ce poate sa supuna lumina si sa aiba puterea de creea.

Mai are puls? Da . Vag. Il deranjeaza lumina deci e in viata. A chemat cineva ambulanta? Lumini de ambulanta. Lumini multe lumini din nou. Salve. Din nou intuneric. O saptamana mai tarziu din nou lumina . 30 de ani mai tarziu intuneric. O clipa dupa intuneric din nou aceea forta si din nou Strainul . A ne inntalnim din nou spuse Strainul . Oricum acum nu mai are importanta eu sunt cel care intreaba: Cine ai fost? De unde vi? si de urmatoarea intrebare tine vesnicia ta, spune-mi ce-ai facut ca sa-ti spun unde te duci. Vezi poate nu trebuia sa mergi pe drumul cu lumina sau poate nu aveai de ales.Dar ce e dincolo de ceata te-ai intrebat?

Publicat în:  on martie 30, 2008 at 9:58 am Scrieti un comentariu