Un blog cu brand propriu

Pe vremea cand eram o pasare Phoenix

boghi — Tue, 16 Dec 2008 18:36:53 +0000

Nu a fost odata si nici niciodata, a fost sau poate va fi , este sau poate va deveni o vreme cand eram liber sa ma inalt pana pe culmile lumii si sa cobor in scorburile pamantului. Nu-mi gaseam linistea decat atunci cand semanam cu ciocul seminte in pamantul pustiu dar nimic nu inflorea nici udat de lacrima. Atunci disperat mi-am semanat singur o samanta in mine. Speram ca rodul sa infloreasca si sa ma transform in acel ceva la care visam de mult. Cautam disperat un loc unde sa-mi oglindesc imaginea si sa vad transformarea. Dar vai ,pe vremea aceea nu stiam ca din mine va veni furtuna de foc. Dar nimic in lume nu-mi oglindea imaginea. Atunci simti pentru prima oara cum lumea ce ma inconjoara e opaca , ca nu-mi apartine. Oare sunt cel ce ma caut si este cel ce se cauta mai presus de cel ce este? Dar din intamplare am dat peste un lac si undele lacului reflectau o imaginea unei fiinte moarte: a unui om. Atunci mahnit ca eram de fapt om, m-am transformat intr-o flacara arzatoare si m-am pravalit in apa. Acolo pe fund am ramas o stana de piatra mult netimp.

Pe vremea cand netimpul deveni timp mi-am reluat existenta . Focul interior sparse piatra, si pluteam ca un fulger pe suprafata apei. Atunci omul din mine se purifica si m-am inaltat cu capul mandru spre noul meu soare , propriul meu EU.

Atunci cand timpul doare

boghi — Tue, 13 May 2008 16:14:03 +0000

Nu mai ai chef de nimic. Te enervezi pentru ca nu-ti iese nimic asa cum la biliard nu-ti mai intra o bila pe care o joci de vreo trei ori. Simti ca esti inutil si doresti sa faci timpul sa treaca mai repede numai pentru ca nu suporti sa-l vezi irosindu-se inutil sau in defavoare ta. Astepti sa se intoarca roata karmei dar nu se mai intoarce ci te apasa din ce in ce mai tare. Vrei sa te eliberezi si iti zici da-o ma in p……… masii. Incerci sa-ti gasesti activitati care sa te faca sa nu mai simti nimic dar cum nici morfina nu o poti lua la infinit nici nu poti sa-ti anesteziezi simtul existential si stare de rau. Te simti tumefiat si plin de contuzii cauzate de ciocnirea brutala cu soarta. Sti ca printr-o decizie riscanta (asa cum la biliard lovesti toate bilele numai ca sa-i strici si adversarului strategia)ai putea sa lovesti viata in coaie cu atata putere in cat sa nu te mai stranga (stiu ca viata si soarta sunt in romana feminine dar la mine au coaie) Simti viitorul ca pe un dusman ascuns in negura decizilor proaste luate in trecut care a devenit un colos.Nu suporti prezentul pentru ca il simti deja scris. Plictiseala e stare de baza a existentei si te gandesti ca poate asa se simtea materia inainte de creatie: plictisita de propria inexistenta. Nu stiu de ce dar nici postul asta nu-mi venea sa-l scriu dar daca tot l-am scris faceti-va chef si dati commenturi.

Boghi

Miorita- animal politic prins in transhumanta electorala

boghi — Wed, 07 May 2008 08:00:19 +0000

Acesta este un spot difuzat in ultima vreme de antena 3 si interzis de curand de CNA pentru ca ar fi antisocial. Nu comentez inca tema filmului dar care mi se pare de-a dreptul genial si magistral produs, o adevarata capodopera. Terminand cu elogile astept comentarile voastre .

Alege-ti cu grija stapanii

P.S Daca inca nu puteti vota atunci sa stit ca puteti comenta pe blog .

Boghi

Pastele cailor

boghi — Mon, 28 Apr 2008 17:23:12 +0000

Ma intriga aceasta expresie inca de mult. Am ajuns la concluzia ca exprima un fel de pesimism temporar dar in cel mai ciudat fel. De ce armasari si nu pisici sau alte animale. Caii au mai fost folositi pe post de simbol in Calatoriile lui Gulliver si atunci cu un inteles care imi ramane ascuns. Dar nu vreau sa discut aceasta problema cavalinica ci vreau sa discut despre ultima oara cand am sarbatorit Pastele Cailor.

Era o perioada in care lenea si plictisul se instalsera de mult timp, vointa si dorinta aparent intrasera in post , chiar post negru. Innumaram clipele ca ouale dar toate de culoare gri care se spargeau unule pe altele in incercarea de a deveni mai incitante prin felul in care treceau. Dar erau niste oua tari fara posibilitatea de a da nastere la alte posibilitati fie ele favorabile mie sau nu, oua seci.

Dar eu aveam inmormantata in plictiseala totusi o dorinta care se zbatea. Dar aceasta dorinta urma sa fie sacrificata ca un miel pe altarul neputintei, pe altarul sanselor ratate si pe cel al timpului nefavorabil. Dar desi eu cautam singurul ou rosu din multimea de oua gri el se incapatana sa ramana ascuns. Si stiam ca oul se va inrosi cu cat dorinta mea va cresta mai mult si mai mult. Dar pentru a resui sa-mi eliberez si implini dorinta era necesar sa urc o Golgota cu o cruce magnetica in spate asa ca ma multumeam sa exclam uitand-ma spre varf care demult era linia orizontului: Fir-ar el sa fie de Pastele Cailor! incet cu incet vointa se apropia de rastignire.

Dar ce m-a enervat mai mult era faptul ca soarta se prefacea intr-un iepuras nevinovat si desi imi rodea la arborele posibilitatilor de zor , el totusi imi statea in fata zambind nevionvat inocent parca spunandu-mi cand esuam : Coincidenta!

Si cand speranta de a reusi deveni nu mai mult decat balega de cal am spart mormantul dorintei cu crucea si atunci am reusit sa vad cum dorinta devenea realitate si ma simteam ca in zi de sarbatoare. Ranile vointei se inchisera pe loc si buzele arse de dorinta , devenira rosii de placere.

Atunci am sarbatorit Pastele cailor cand una din dorintele mele cele mai arzatoare a devenit realitate desi vointa era rastignita de lene si lipsa de putere. Cum am sarbatorit? Am sarbatorit adapandu-ma ca un miel din vinul lui Bacchus. Rasul si euforia m-au invadat si de atunci ma hranesc cu ele. Ele sunt propria mea lumina pe care o aprind de la bricheta personala din buzunarul din dreptul inimii.

P.s : Paste fericit!

Revenire eterica

boghi — Wed, 23 Apr 2008 18:47:02 +0000

Nu am mai scris de mult timp dupa parerea mea editoriala. Ultimul post a fost poate un pic prea filozofic si un pic prea artistic incalcit asa ca am trecut printr-o criza de filtrare. Am schimbat o gramada de filtre pentru a putea sa gasesc ideeile care sa nu cauzeze o alergie la filozofie si sa improspatez un pic linia de articole de pana acum.Sa stiti ca nu este usor sa hotarasti ce idee dintr-o galaxie de ideei merita sa fie publicate. Nu este asa cum o colega ( chiar bloggerita ) imi spune razand ironic: Scri-o pe blog. Intai orice post e un context de doua ideei concurente , dar daca urmarind planul format de ele nu vezi soarele sensului rasarind ci doar apunand , atunci vei lasa contextul in bezna pana cand va fi iluminat de o alta idee. Am obervat ca multa lume nu a inteles ca acest blog nu este un blog personal al celui Ce Scoate Din Context . Acest blog este un blog cu tema inclusa in titlu : filfizofia. Ar fi trebuit sa ne ocupam mai mult cu explicarea si determinare acestei ramuri a aberatiei, dar cum inca nu este gata o Sintaxa a Contextului nu pot pretinde ca pot spune exact cu ce se ocupa filfizofia. Asa ca voi debita tote concluzile la care am ajuns in cursul acestei perioade. Asa ca acest post se va ocupa cu ideeile avorton, contextele ramase in intuneric, ideei debitate la viteza de canal de deversare poluator.

Mi-am dat seama de filtrele de consum care se afla la Romana si aici ma refer la KFC, Mc si Everest. Adica oricand ai o idee sau intentie sa mergi undeva sa faci ceva gemeinsam odata ajuns in fata acesotora te limitezi automat. De felul meu sunt un adept al modernismului si al capitalismului , doritor de urbanizare accelarata , iubitor al artei moderne , al nonsensului si abstractului. Considerati-ma ignorant sau cum vreti dar pentru prima oara am simtit cum dorinta de a monopoliza o zona cum e Romana a acestor cantine hi-fast-technologizate poate sa-ti strice apetitul pentru ce vroiai sa faci in aceea zi. Oricum o discutie poate sa iti transforme din nou optica pentru aceste filtre si sa le vezi un fel de agore moderne. Dar in aceste agore nu mai intalnim ideei si maestri ai spiritului ci trenduri si o dorinta de etalare a lucrurilor pe care le posezi apropae penibila. Ar trebui sa reinviem spiritul de piata a Greciei antice. Poate mai multe intr-un post viitor.

A trebuit sa recunosc ca oamenii se schimba si ce e mai rau trebuie sa recunosc ca si eu trebuie sa ma schimb. Dar s-ar putea ca oamenii sa se schimbe altfel decat percep eu schimbarea lor. Dar sunt toate schimbarile impuse de mediu si circumstante sau si unele venite dintr-o originalitate proprie? Legat de upgradari de personalitate am niste intrebari neraspunse exista oare trenduri in personalitati sau branduri castigatoare? Nu stiu, dar intuiesc ca da . De mult nu mai cred ca mai exista oameni , prefer denumirea de persoane care se comporta conform unor anumite trenduri umane. Ultimul trend : homo mobillis , din cauza faptului cam am devenit din ce in ce mai mobili si mai putin legati de un anumit spatiu.

Legat de un post trecut si de un articol recent din Economist despre nomadismul technolgic care are implicatii in felul in care socializam si interactionam am gasit un pasaj care se refera la faptul ca intram intr-o perioada de linguistic whateverism ( ma gandeam cat de misto se poate traduce acest cuvant in romana miserupism-lingvistic) . Am mai incercat sa gasesc argumente pro pentru cei care corecteaza pe altii si am gasit , dar nu cred ca ii inteleg inca. Poate tine de superficialitatea mea , poate de faptul ca sunt prea putin moral pentru a tine cont de reguli si principii sau oricum tine de faptul ca mi se pare inutil sa indrepti pe cineva.

Am realizat ca nu am scris nimic pe blog despre summitul Nato. Totusi vreau sa descriu perioada. Summitul a fost foarte romanesc. De fapt aceasta este singura incercare voluntara de a intra in istorie sau in geografia uzuala ca fiind o tara in care s-au adunat puterile si au tinut sedinta mestecand guma din cauza stresului provocat de Rusia. Ca tot romanul ne-am excitat ca vin mai marii lumii la noi in sat si ne-am comportat ca in California Dreaming. In al doilea rand ce s-a discutat si ce s-a rezolvat a fost de o minima importanta. Majoritatea temelor au fost amanate pentru summtul aniversar deci s-a aplicat formula roamneasca: Las-o ma ca merge asa. In al treilea rand a venit si ursul Putin foarte nervos si a intrat in mioarele natofile , punandu-le la punct. Tot ce pot spune e game ,set , match pentru Rusia si Nato ar trebui sa ia niste lectii de vointa politica si initiativa colectiva.

Am descoperit un nou simbol : cel al gentii negre cu doua incuietorii , un fel de cutie a Pandorei , al carui continut poate creea dependenta. Mai mult intr-un post nu foarte viitor.

M-am tuns si am scapat de vartejul de pe cap dar nu de cel din cap.

Mi-am dat seama de un foarte ciudat tic verbal de care ma folosesc aproape obsesiv : oricum . Incercand sa vad de ce il folosesc si am reusit sa ajung la niste concluzii preliminare. Odata atunci cand fac o afirmatie si mie lene sa caut argumente ma folosesc de oricum pentru a clasa subiectul. Sau atunci cand diferenta dintre ce zic eu si oponentul meu este foarte mica tine doar de o ajustare minora a punctelor de vedere fara schimbare de context atunci prefer oricumul pentru a nu deveni prea rigid sau a parea ca imi doresc sa am in totalitate dreptate. Dar exista si opusul atunci cand oponentul meu si eu privim din puncte de vedere total opuse atunci folosesc oricum dintr-o toleranta pentru contrarii.

Am desoperit ca oboseala nu este o stare pe care sa o alungi cu un somn. Oboseala nu este doar a trupului si a psihicului ci a spiritului. Si el oboseste si atunci cu consecinte devastatoare asupra moodului personnal, asupra feleului in care te comporti cu ceilalti si atunci apare si aceea lene existentiala si anume nihilismului.Tie lene sa corelezi gandirea cu actiunea. Rutina de a gandi ti se pare acceptabila fata de rutina actiunii. Decat sa fac acelasi lucru mai bine ma gandesc la acelasi lucru. Sa fie rutina gandirii un fel de obsesie.

Rasul este cel mai eficient amagitor propriu. Razi si cand esti nefericit , razi de necaz, razi de coincidente nefericite, razi de context, razi de ideei, razi de tine, razi de propriul tau ras sau de al altuia,razi ca prostul, razi pentru a nu te pierde in profunzimea problemelor, razi Logic ca radem pentru ca viata sa nu ne rada doar ea in nas.

Si recent am profanat Ateneumul incercand sa mimez un cantat. Poate un Playback era mai indicat. Cantecele mi-au atras mai mult atentia fiind scris ede unul dintre autorii mei preferati Heinrich Heine cel ce mi-a facut sa-mi schimb radica viziunea asupra iubirii de la iubirea ca sentiment la iubirea ca potentialitate prin versul: Sie war liebenswurdig und Er liebte Sie; Er aber war nicht liebenswurdig und Sie liebte Ihn nicht. Da , ganditi-va la ce poate insemna acest cuvant care pe mine m-a strafulgerat: Liebenswurdigkeit.Cantecele desi alcatuiau Dichterliebe nu au avut acelasi impact ca si versurile sus amintite , poate cu exceptia lui Ich grolle nicht. Cat de bine suna grollen in germana. Si in ultima perioada am jucat prea mult biliard asa ca vad deja iarasi totul sub forma de posibilitati. Poate in viitor voi scrie despre masa de biliard ca un joc cu ideei si contexte . Mai jos gasiti cum ar fi trebuit sa sune ce am cantat noi.

Ich grolle nicht si im wunderschonen monat mai

Oprim fluxul si incercam sa ne concentram a merge pe un drum ,sa nu ametim, sa nu ne impiedicam ,sa ramanem prinsi in context. Ma gandesc sa pun si o melodie si am ales-o pe cea de jos pentru ca mi s-au parut versurile foarte spontane si m-au distrat.Smiley

P.s pentru cei care nu au chef sa citeasca totul: ideea e simpla , cititi pe rand fiecare paragraf , azi maine maine altul si veti termina postul intr-o saptamna

Pe foarte curand,

Louis XIV

Ceata intr-o zi de vara

boghi — Sun, 30 Mar 2008 08:58:37 +0000

Lumina. In salve. Intuneric.Perdea de lumina . Doar perdea. Din nou intuneric. El. Isi intinde mana stand in pat uitandu-se la ea ca la o ciudatenie care se misca singura. Decide sa aprinda lumina. Odata aprinsa isi aduce aminte de cosmarul avut. Se facea ca era intr-o incapere intunecata. O usa se deschide si lumina intra in salve. Una il loveste si il invaluie ca un fulger ce doreste sa ramana in tine si incepe sa-i apese ochii pana cand ii intra in orbite . Are cea mai ciudata viziune. Isi vede ochii ca doua semisfere inundate de o lumina fluida . Tresare.Ce cosmar. Se decide sa fie sigur ca s-a terminat si incearca sa-si aduca aminte cele mai comune lucruri despre el.”Cine sunt?”se intreba el . “Nimeni” ii raspunde Străinul. Soc. “De unde vin?”se intreba el. “Dintr-un cosmar” ii raspunde Străinul. Soc. “Unde ma duc?”se intreaba el. “In altul” ii raspunde Străinul. Socul deveni singura dovada ca mai traieste. Cine raspundea in locul sau. Se decise sa intrebe altfel. “Cine esti?De unde vi?Unde te duci?”Veni un singur raspuns :”Deocamdata te insotesc, considera-ma toiagul tau pe un drum nesfarsit”. Atunci se lasa pagubas. Accepta ca pentru o zi el sa fie EL desi acel EL nu era altul decat el. Totusi nu renunta se se caute si se intreba unde putea sa se fi pierdut pe el insusi. Iesi pe terasa. Era ceata dar simtea energia ce radia prin ceata. Nu era toamna ,nici primavara. Prea multa energie pentru a nu fi vara. Dar se uita la soare. Stralucea intr-un mod ciudat. Parca reflecta lumina si nu o trimitea direct. Nu avea timp de prostii dar oare ce era dincolo de ceata? Trebuia sa iasa in strada sa caute. Dar ce? “Asta nu o sa-ti spun eu “îi raspunse din nou Strainul. Inainte sa iasa vazu ca totul afara era din oglinzi. “Nu privi oglinzile sau ai sa mori ii spuse “Strainul. “Ba nu” isi spuse el. “Crezi a cunoste mai bine ca mine locul asta , ti se pare ca e orasul tau dar de fapt e cetatea cu 7 ziduri. Inchide ochii” îi spuse pe un ton ce suna mai mult a tunet. Inchise ochii. Vazu cum in tot intunericul un drum era marcat cu lumina. Urmeaza-l si nu deschide ochii. Merse pe drum intai cu neincredere . Drumul i se parea nesfarsit. Si daca vom obosi. Lumina nu oboseste ii raspunse Strainul . Ba da altfel cum de ar mai fi intunericul. Ti se pare ca intunericul din jur opreste drumul ,dar nu e asa altceva il opreste. Dar atunci ce intreba el. Vei aflaspuse Strainul. Isi continuara drumul in tacere.Drumul se intrerupea . Ce fac? “Tu sti veni raspunsul”. Nu stia daca sa se increada sa paseasca in intuneric.Daca era un hau. Si totusi pornise pe o strada ca oricare alta doar ca era cu ochii inchisi.Nu putea sa fie nimic.Atunci cand pasi drumul se construi de la sine . In scurt timp drumul se uni din nou. Mergem? il intreba Strainul . Dar cine a intrerupt drumul?intreba el.De ce cauti vointa acolo unde nu exista ii raspunse Strainul.Mergi pentru ca tu esti singura vointa si in jur nimic.

Se oprise. Lumina se opri si ea. Nu mai vedea o posibilitate de a continua. Simtea ca are ceva in fata. Ceva solid.”Impinge” ii ordona Strainul .Cand deschise bucata de spatiu care parea a fi un fel de poarta tresari intr-un soc ce il facu sa simta ca intreaga lui fiinta se dezintegra. Se vazu pe el stand de partea cealalta cu ochii deschisi . In acelasi moment se transforma in salve de lumina si intra ca un vartej in el insusi. Din nou lumina si intuneric.Cosmar din nou .Altcineva si totusi acelasi. Drum.Actiunile se repetau in lipsa unei alte vointe. Cand poate pentru a vesnica oara se afla in fata acelei usi nu reusi sa-o deschida .”Ce s-a intamplat” il intreba Strainul. Ceva mi se opune. Cei doi incercau sa deschida poarta in acelasi timp. Dar in efortul reciproc usa disparu. Cand se vazura fata in fata simtira cum un echilibru se rupse. Ceva ii atragea dar nici nu-i unea . Se priveau unul pe altul dar fara a se mai intampla nimic.Strainul rasuna acum cu un alt glas: In fine in lupta voastra s-a nascut un corp demn sa ma sustina ca vointa ,ceva ce poate sa supuna lumina si sa aiba puterea de creea.

Mai are puls? Da . Vag. Il deranjeaza lumina deci e in viata. A chemat cineva ambulanta? Lumini de ambulanta. Lumini multe lumini din nou. Salve. Din nou intuneric. O saptamana mai tarziu din nou lumina . 30 de ani mai tarziu intuneric. O clipa dupa intuneric din nou aceea forta si din nou Strainul . A ne inntalnim din nou spuse Strainul . Oricum acum nu mai are importanta eu sunt cel care intreaba: Cine ai fost? De unde vi? si de urmatoarea intrebare tine vesnicia ta, spune-mi ce-ai facut ca sa-ti spun unde te duci. Vezi poate nu trebuia sa mergi pe drumul cu lumina sau poate nu aveai de ales.Dar ce e dincolo de ceata te-ai intrebat?

Inca o data reincarnare, tehnologie si Mancare Thailandeza

Behemoth — Wed, 26 Mar 2008 19:40:29 +0000

Dragi cititori,

o sa incep cu un mic entertainment, ca sa mai am timp sa ma gandesc la cum o sa mai lungesc acest post. Am gasit, intamplator, melodia Smocul De Vata, pardon, asa m-am obisnuit din comunism, cand nu stiam inca mirobolanta engleza, melodia Smoke On The Water, facuta taitei tailandezi. http://video.i.ua/user/625858/4403/22166

Astazi cum asteptam autobuzul, zaresc reclama la Orange cu para si marul de plastilina, ce share-uiesc proprietatea colectiva, vocea, sau ma rog, gura (care, din motive de psihologie banuiesc eu, este portocalie). Ma uit plictisit la ea.

…7 euro o reincarnare…

Imi intorc privirea. Era: 7 euro o reincarcare. Ah. M-am lamurit. Bun. Inintentionat incerc sa fac o asociatie intre reincarnare si reincarcare.

Oftez. Iarasi tema reincarnarii (observati joc de cuvinte neintentionat: IARASI reincarnare. Sau: iarasi REINCARNARE. Daca tot nu v-ati prins: IARASI REINCARNARE.). Speram sa fii scapat de acest subiect. Ei, ia sa vad ce iese.

Reincarnare reincarcare. Hm… poate reincarcarea e reincarnare, de fapt, ce e reincarnarea decat o reincarcare a vietii? Bagi karma in priza si dupa ceva timp ai un mobil nou-nout. Atat numa’ ca sau sters toata memoria. Inafara de Dalai Lama, caruia ii ramane nr. de telefon al urmasului sau, spre al recunoaste spontan cand va fi cazul.

Dar afisul se refera la reincarcarea cartelei. Deci reincarcarea cartelei este reincarnare. Oare daca ma convertesc la budism primesc, dupa ce semnez niste acte, frumos impachetate roba de ascet, manualul: ‘Reincarnation for beginners’, si o mica cartela pe care sa o pastrez pana dupa moarte, cand voi face schimb cu altul? Hm… oricat de vagi or fi cunostintele (si experientele) mele in acest domeniu, ma indoiesc ca aceasta este procedura stas.

Deci sa vedem cum ne descurcam cu cartela de telefon. Daca reincarnarea este reincarcarea cartelei de telefon, atunci telefonul mobil a infiintat o noua religie. Depinzand de situatia materiala a credinciosului, el isi va procura un tip de viata (‘Buna ziua, as cauta sa cumpar o viata ieftina, fara multe functii, preferabil cu ochi cu inregistrare vizuala buna si cu un dinte albastru.’) si va muri odata pe saptamana (sau mai des, sau poate chiar mai rar), durata de viata fiindu-i redusa drastic ca pedeapsa in caz de palavrageala sau joaca de Snake. Reinviera costa totusi, cu toate ca mai putin decat cazul pornirii de la zero. Asta, desigur, depinzand de cat de mult va folositi de aparatura comunicativa. Perioadele moarte dintre reinvieri sunt foarte neplacute pentru implicati si ei se pot folosi numai de mijloce foarte rudimentare de comunicare, ce par sa le displaca din ce in ce mai mult. Cu toate ca aceasta religie este relativ necunoscuta, o mare parte din populatia lumii este credincioasa, fie ca e constienta sau nu. Desigur, au aparut si felurite secte, cea mai influenta fiind ceea a ‘abonatilor’, care refuza gandul ca exista asa un lucru ca reincarnarea sau moartea repetata (exista numai momente de repaos); in rest, desigur, nu se prea diferentiaza de religia principala. Mai nou s-a inchis un templu de manufacturare a vietilor in Germania si s-a deschis in Romania altul. Au facut scandal nemtii, dar, intelegatori, nu i-au invinuit pe romani. Ce, noi sa navem parte de aceasta religie extraordinara?

Mai nou a aparut inca o zeitate: Maretul Messenger, sau, cum e numit de templieri: Mess.

Cam atat pentru azi,

raman,
Behemoth.

“With a T-Shirt like this….

freza — Mon, 24 Mar 2008 13:13:44 +0000

…..who needs pants? ” quoted from Snorgtees.

But let´s change this a bit:

“With cute models like that, who needs a salesman to sell this T-Shirts?”

We can be sure, there´ll be a lot of people going to buy this!

Maximillion

Hai ca se poate si mai rau

boghi — Sun, 23 Mar 2008 16:31:56 +0000

Desi meciul Steaua- Rapid a fost joi , azi am gasit pe youtube un video care demonstraza inca odata ca suporterii si publicul chiar se plictisesc la un meci si atunci trebuie si ei sa faca ceva: sa arunce cu brichete , petarde ,cutii etc sau in cazuri chiar fericite sa intre in teren sa-si incurajeze echipa favorita printr-o salvare…..miraculoasa. Haideti sa facem fotbalul interactiv: sa organizam ca in filmele americane competitii in pauze pentru public sau locuri pentru dat cu capul in cazul suporterului de mai jos. Eu personal as zice sa se rejoace meciul sau chiar meciurile anulate sa nu se puncteze pentru nicio echipa. Dar oricum data viitoare sa incerce suporterul rapidist sa-l nimereasca pe Razboinicul Luminii ca atunci chiar ca nu s-ar supara nimeni.

Boghi incercand sa dribleze contextul

Cateva moduri de a scapa de viata asta plictisitoare

freza — Fri, 21 Mar 2008 23:18:06 +0000

Dragi Cititori,

va recomand sa va dati cu ciocanul in cap pana…..muriti.

Asta ca si introducere la o urmatoare parte din modurile de a te sinucide. Deci ca si data trecuta fara mari vorbe, care vor umple pagina fara nici un rost, trecem la subiect:

1. Mananca sapun (mult sapun)

2. Arunca-te (din cauza plictiseli) in fata unui buldozer.

3. Fii curios: Desf-o priza. Ia firele, baga le in gura.

4. Fii sincer: Omoara pe cineva. Declara-te vinovat, cere pedeapsa cu scaunul electric

5. Fii inovativ: Incearca sa te ineci cu o lingurita de apa. Nu te da batut pana nu vei reusi.

6.Scalpeaza-te. Daca n-ai murit, trage-ti scalpul la Xerox. Arata-ne si noua.

7. Ia-ti un tricou cu “Proud to be gay!” scris pe el, si participa la un mitting Noua Dreapta.

8. Sparge o usa din lemn masiv cu capul. Nu te dat batut pana nu reusesti.

9. Mai enerveaza ma odata.

10. Fa gauri multe in pereti……..cu capu..evident

Bun. Am terminat. Sigur va mai urma o a 3 parte, dar acuma sunt obligat sa termin, pentru ca ma cheama datoria…..De a face gauri in pereti….Cu capul. Deci Auf-wieder-schreiben.

Maximillion (zis cu accent francez)